Culori

“Clouds come floating into my life, no longer to carry rain or usher storm, but to add color to my sunset sky.”

Probabil că m-am uitat atât de urât la el încât s-a oprit singur înainte măcar să deschid gura.
S-a întors rapid spre mine punând pensula jos, iar eu am încercat să-mi stăpânesc râsetul muşcându-mi buza.
-Ce? întrabă vizibil iritat.
-Culorile astea chiar nu merg una cu alta. Galbenul e oribil.
-Despre ce vorbeşti? Şi cine te-a făcut pe tine expertă în artă oricum?
Auci. L-am privit şi mai urât, dar el doar şi-a dat ochii peste cap. Apoi, fără să-mi acorde atenţie, şi-a înfăşcat micuţul material împroşcat cu toate nuanțele de vopsea posibile şi mă trezesc cu el în faţă sau, mă rog, pe faţă.
M-am strâmbat dezgustată luând-o cu două degete şi am făcut-o ghemotoc.
-Serios? Mă ridic murmurând şi i-o trântesc în palmă. Ce e ne-nregulă cu tine?
-Serios? Ce e ne-nregulă cu tine?!
Ridic o sprânceană confuză şi mă trântesc pe patul său mare din nou:
-La ce te referi, tu mi-ai dat cu cârpa în faţă!
-Cum să nu-ţi placă galbenul?
-Cum să-ţi placă? E o culoare prea ţipătoare şi… aşa de supărătoare ochiului! Îmi vine să fac ca toate alea când o văd.
-Ahaaa! De-asta ai probleme cu tabloul meu, că ai tu fixuri. Nu are cum să nu se potrivească cu roşul ăsta.
Prostii. Nu lăsam părerea mea personală să controleze şi felul în care vedeam lucrurile.
Pur şi simplu nu puteai combina o culoare atât de finuţă şi plină de înţelesuri diferite cu una atât de ţipătoare şi deranjantă indiferent de nuanţă. Şi el trebuia să vadă asta!
-Nu-i adevărat! Doar că nu cred că e o combinaţie reuşită. Vorbim de roşu aici: reprezentantul celui mai puternic sentiment din lume. Cum poţi să-i faci asta?!
Dar nu a mers, ştiam că era împotriva pledoariei mele numai uitându-mă la maxilarul său mult prea încleştat şi palmele strânse în jurul pensulei.
Uşor, dar şi arogant, având gesturi ferme, a împroşcat câteva locuri nemarcate cu galben, coşmarul meu, şi s-a întors să mă privească.
-Se pare că acum n-ai ce să mai faci, nu?
Sarcasm.
-Nesuferitule! Mureai dacă făceai ca mine măcar o dată?! Degeaba eşti talentat, artistule, dacă eşti prost!
Deja mă ridicasem în picioare păstrându-mi poziţia dreaptă şi figura serioasă. Ca şi răspuns şi-a lăsat ustensilele jos, venind ţintă spre mine.
Avea un zâmbet ironic, ceea ce mă scotea din sărite şi mai mult.
-Băi, da cum se face că mă iubeşti aşa prost cum sunt?
-Sunt fraieră! strig la el.
Pentru două minute, probabil, ne-am holbat unul la altul fără să ne mişcăm şi probabil am mai fi ţinut-o aşa dacă nu l-am fi auzit pe frati-su intrând ţinându-se cu mâinile de cap.
-Fraţilor, aţi terminat?! Eu m-am săturat să vă aud că vă certaţi ca nişte proşti. Sunt obosit şi mă doare capul, tăceţi şi voi din gură odată!

Anunțuri

Un gând despre “Culori

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s